Cand prea mult devine PREA mult?

Standard

Cand ne dam seama ca am indurat prea mult? Cand ne hotaram ca nu mai putem? Cand suntem gata sa aruncam prosopul si sa punem punct?

Niciodata!

Ne incapatanam sa credem ca putem schimba o persoana, ca ne putem construi fericirea asa cum vrem noi o data cu omul de langa noi. Il avem intreg, il avem langa noi, il avem pentru noi si totusi il vedem numai lipsurile, il vedem gol si avem o nevoie patologica sa il umplem si sa-l imbracam cum vrem noi, dar noi sa ramanem neatinsi. Niciunul din lucrurile astea nu se intampla. Nu-l modelam dupa cum vrem noi ci dupa cum incercarile noastre de a-l schimba il modeleaza, iar noi, dupa fiecare tentativa, primim incercarea noastra sub forma unui bumerang ce se intoarce mult mai puternic si ne ciunteste pana la un punct in care noi vom fi aceia ce vor trebui umpluti si imbracati.

Ne invartim cu totii intr-un cerc vicios si altii vor incerca sa ne umple, iar incercarile lor ii vor goli pe ei; oameni intregi, frumosi incercand sa ajute.

Asa ca de ce incercam sa umplem si nu incercam sa acceptam?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s