Best summer ever

Standard

Facultatea din zilele noastre nu este doar o institutie in care mergi, inveti, pleci acas’. E un loc unde se strang cei mai haiosi, cei mai studiosi, cei mai linistiti, cei mai nebuni oameni, adica locul unde intalnesti cea mare diversitate de persoane. Pasesti pe holurile Universitatii si nu poti face altceva decat sa zambesti.
In timp ce asteptam o profesoara, in sala de curs intra o tipa inalta, frumoasa si extrem de zambitoare. Imi da un ziar si un fluturas si ma intreaba daca vreau sa merg la vara in state. Nu apuc sa spun nimic ca deja ma invita sa imi las numele, numarul de telefon si email-ul, lucru pe care l-am facut fara sa ma gandesc o clipa ca datele puteau fi pentru cu totul alte lucruri.
Intr-o zi ma suna un numar si tipul de la capatul firului ma invita la o prezentare despre un program ce ma trimite in America, asa ca a doua zi ma trezesc intr-un mic birou decorat intr-un stil tare nonconformist ( harti pe pereti, o placa de surf atarnata pe alt perete, postere cat peretii) cu 2 oameni in el; o tipa imbracata in negru, cu un zambet extrem de larg si parul negru si ondulat si un baiat imbracat lejer, neras, cu un aspect boem, cum avea mami sa zica ceva luni mai tarziu. Stateau in spatele unor calculatoare si ascultau Metallica in surdina. E usor de inteles de ce m-am simtit atrasa de locul ala. Cand am vrut sa ma asez am realizat ca erau defapt trei persoane in birou, doar ca unul ceva mai retras, dar cu acelasi zambet larg ca si al tipei.
Nu aveam de unde sti ca 6 luni mai tarziu, impreuna cu aceiasi 3 oameni cunoscuti in acel micut birou, voi ajunge sa iau masa de pranz aproape zilnic, sa stau cu ei ore in sir, sa ma invete atat de multe lucruri despre munca intr-un birou (caci am lucrat alaturi de ei) ,si mai ales ca imi voi planifica cea mai tare vara tot cu ei.
Da, plec in America!
M-am inscris in program, am trecut de interviul cu angajatorul, am ajuns la Ambasada SUA, am luat viza, am facut poza langa Ambasada, am sters poza de langa Ambasada. (nu am vrut eu, a vrut nenea cu ditamai mitraliera de la paza), am ajuns acasa.
Lucrand cu ei am cunoscut o groaza de lume; din Moldova, din Albania, din Uzbekistan, din alte orase, din acelasi oras, am reluat legatura cu o prietena veche (pleaca si ea cu noi) si nu am fost nicicand mai implinita decat sunt acum!
Spuneam de ziua mea ca am tot ce imi doresc, si am. Am visele care usor-usor vad ca le pot transforma in realitate, am rabdarea necesara sa astept sa se implineasca, am oamenii potriviti in jurul meu fara sprijinul carora as fi un dezastru (mai mult decat sunt deja) si am un bilet de avion catre o experienta de neuitat.
Am inteles ca o sa fiu foarte ocupata si ca abia o sa am timp sa vorbesc cu ai mei, acasa, dar o sa fac 1 000 de poze si pe cele mai frumoase le voi posta aici!
Daca sunteti studenti si vreti si voi sa plecati in State sau stiti pe cineva care isi doreste lucrul asta, sunt aici pentru a raspunde la intrebari!😀 Pana atunci…uitati-va la asta!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s