Facultate

Standard

Am aşteptat mult momentul în care o să păşesc în Universitate şi o să-mi cunosc noii colegi. Am aşteptat să fiu copleşita de sutele de săli şi de zecile de studenţi care vor trece pe langa mine, să simt că am crescut şi că am depaşit perioada liceului, să dau de oameni  maturi cu care să pot vorbi liniştită despre orice mă frământă în speranţa că îmi vor da nişte sfaturi bune. Nu este aşa, nu sunt oameni maturi pentru că unii încă se cred în liceu unde se roagă de profesori să-i treacă pe prezenţă, unde simt nevoia să pârască  pe elevul x din banca y că vorbeşte. Râd aiurea şi privesc cu răutate. Nu asta e facultatea pe care o visam, dar sper că cel puţin mica mea lume de acolo mi-o voi transforma pe parcurs aşa cum mi-o doresc!
E ciudat să-ţi vezi prietenii o dată la o luna sau poate chiar mai mult, e ciudat să vezi zilnic necunoscuţi cu care în mod ciudat descoperi că ai lucruri în comun. Schimbarea e ciudată, dar e bine venită mereu.
Spunea una din noile doamne prfesoare că dacă ne închidem în cercul nostru de prieteni vom rămâne la fel, dar dacă vom încerca să interacţionăm cu oameni diferiţi ne vom îmbogăţi cunoştinţele şi vom avea numai de câştigat. Îmi place această nouă doamna profesoară şi îmi place că-i place îndrăzneala mea. Iar ca să vă demonstrez cât de mult o apreciem pe această doamnă va spun că deşi dânsa nu face prezenţa şi nici nu o interesează cine vine atâta timp cât la examen ştie, noi ne înghesuim în sala dânsei. Uneori stăm pe jos, alteori pe catedră, pe calorifer şi în braţele colegilor care au apucat să prinda loc în banci. Nu o să dau nume, dânsa reprezintă mai mult decât atât!
Am obiceiul de a vedea ce e mai frumos  în orice situaţie. Nu mă interesează că x vorbeşte mult (deşi poate că uneori aş vrea să-i îndrept liniile domnului „x” şi să-l transform în „l”) dar mă conformez cu amuzamentul pe seama lui. Domnişoara A se uită insistent la mine şi la prietena mea?! Ma holbez şi eu inapoi ca şi cum aş vrea să-mi scot ochii la o mică plimbare şi apoi prietena mea şi cu mine continuam să râdem. Şi tot aşa…
~Oamenii imaturi cer imaturitate!
       Asta face lumea mea să fie frumoasă, faptul că nu las urâţeniile altora să mi-o murdărească!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s