Aşteptare

Standard

Versuri întregi din diferite melodii îi conturează întreaga stare de melancolie. Cuvintele triste pe beat-uri vesele îi ridică moralul iar imaginile aduse de ele declaşează amintiri puternice. Banca lor nu mai este a lor, iar glumele lor nu mai sunt glume, ele sunt acum fraze banale ale căror înţeles nu-l ştie nimeni, dar pe care din obişnuinţă le spune, zâmbetul ei inexpresiv fiind singura reacţie.
E conştientă că el nu se mai întoarce, Poate din orgoliu, sau poate că doar nu mai vrea. Sunt dubii ale căror răspunsuri le vrea, dar nu le caută căci ele s-ar putea dovedi mai dureroase decât incertitudinile.
A suferit şi înainte, cunoaşte gustul tristeţii aproape la fel de bine ca şi pe cel al fericirii, dar cumva, acum e diferit. E o suferinţă la care s-a supus singură, căci în loc să lupte ea, a ales să aştepte ca cineva să lupte pentru ea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s