Din amintirile unei îndrăgostite

Standard

Își amintește cum stăteau îmbrățișați în camera ei, cum el îi mângâia ușor umărul și cum ea se afundase cu totul în versurile melodiei din fundal. Era vorba despre sacrificiu făcut pentru persoana iubită…el era ironic…ea simțea fiecare cuvânt. Niciodată nu va afla că ea ar fi fost în stare de orice pentru el, că el,o perioadă a fost întreaga ei lume.
Niciodată nu va afla că în timp ce masina prindea viteză ea își făcea mii de scenarii și inventa mii de mișcări prin care, in caz că o alta mașină i-ar lovi, ea să-l protejeze, chiar dacă asta ar ucide-o.
Un cuvânt rostit o distrugea pe dinăuntru chiar dacă carapacea rămânea intactă, gesturi greșite i-au rămas și acum întipărite în memorie și niciodată nu se vor șterge, dar un ”te iubesc”, un alint, o îmbrățișare, o cuprindere de mână sau chiar o privire îi era de ajuns să-l ierte.
Nedumerirea cuprinsă în inocența glasului ei când răspundea oamenilor ce-i spuneau că e urât, că nu era pentru ea, că merita ceva mai bun nu înceta să uimească. Era orbită de sufletul lui pe care îl vedea frumos, de gesturile pe care nimeni nu le mai făcuse până atunci pentru ea, de cuvintele care nu-i mai fuseseră adresate până atunci, de rapiditatea cu care iubirea a prins rădăcini adânci, până și de durerea pe care o simțea când se gândea la el, pentru că îl iubea atât de tare încât o durea…
Îi era frică să nu îl supere, dar nu pentru că era agresiv, nu era, era cel mai blând și mai dulce băiat întâlnit vreodată, ci pentru că ceva se rupea în ea de fiecare dată când știa că-l supăra. Din joacă i-a spart buza, l-a zgâriat pe toată fața încercând să-l ciufulească și totuși abia dacă s-a răstit la ea. O iubea. O iubea mai mult decât iubise până la ea. A fost o perioadă în care erau fericiti, o lume în care oricât ar fi încercat cineva să ajungă sau să o înțeleagă eșua pentru că era o lume pentru doi,atât.
Când cineva iubește atât de mult,dezamăgirea venită din partea celuilalt este sfâșietoare și fiecare sentiment frumos se urâțește, se transformă în ură, ca mai apoi să devină indiferență și nepăsare.
Ceea ce-i va rămâne în suflet ca cea mai frumoasă poveste a adolescenței, va fi cea mai dura lecție primită vreodată. 
Ideea că a fost o minciună o va urmări mereu, cuvintele urâte, felul în care s-a simțit vor fi mereu cu ea, dar totuși știe că va fi bine, pentru că e fericită și pentru că nimeni nu-i poate distruge iubirea pe care o are pentru viață.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s