O mini-avalanșă de gânduri

Standard

Realizez ușor-ușor că în viața mea există 3 tipuri de oameni; cei pe care îi îndrăgesc,pe care îi cunosc și cei care parcă nici n-ar exista. Deja am ajuns în stadiul în care nu mai urăsc pe nimeni pentru ceea ce mi-a făcut și nu pentru tâmpenia aia cu „noul an o iau de la început ” bla-bla :-@ . NU! Pentru simplul fapt că mă maturizez și realizez că unii oameni nici ura nu o merită. Cu o imensă părere de rău constat că oamenii de nimic sunt din ce în ce mai mulți.

Pur și simplu nu au rușine de nimic și duc o lipsă totală de caracter.
Auzim pe toți spunând că lumea se schimbă…nu,nu cred că ei se schimbă,cred că ajungem noi să-i cunoaștem mai bine,și astfel părerea noastră despre ei se schimbă și ea. Sigur,dezamăgiri și așa mai departe… Dar eu iubesc oamenii care cunoscându-i mă fac să-i îndrăgesc…cum frumusețea lor interioară te face să-ți schimbi părerea cu privire la CINE sunt ei la 180° și parcă te fac să regreți că nu i-ai cunoscut mai înainte.

Stau și mă gândesc că blogul ăsta a devenit un blog al maturizării și probabil peste câțiva ani treptele pe care le-am urcat o să fie mult mai bine definite pentru mine,o să mă cuprindă nostalgia și o să spun „ce copil eram”. Spun asta pentru că am început cu prietenii falși iar acum realizez că nu există prietenie falsă,doar oameni falși care fac de ras conceptul de „prieten”!
Nu este o introspecție a anului care a trecut,pentru că dacă ar fi să mă apuc să scriu toate lucrurile care m-au bucurat,care m-au întristat,care m-au marcat sau pe care vreau pur și simplu să le șterg din minte,nu mi-ar ajunge noaptea să „pâlpâi” de lucrurile mele. Sigur,2012 o să fie un an unic din multe puncte de vedere însă cum spuneam,nu e o introspecție,e doar o mică avalanșa de gânduri,să zicem așa…

Mi-a recomandat iubitul meu un film pe care l-am văzut azi nestiind la ce să mă aștept deoarece gusturile noastre în materie de filme diferă,dar îl ador. Nu e chestia că mă regăsesc,dar îl simt. Nu știu cât de bine mă fac înțeleasă,însă filmul e super tare! Se numște Cloud Atlas. Prezintă întâmplări din perioade de timp diferite dar care au urmări din trecut până în viitor (anul 2 144 parcă sau 2 444 ). Îl recomand tuturor celor care sunt în asentiment cu mine în legătura cu acel pesimism bolnav că putem face o schimbare,chiar merită acele 3 ore .

Este un dialog între un tânăr dornic de schimbare și socrul acestuia care îi spune la un moment dat că o să fie o picătură de apa în întreg oceanul ,iar replica tânărului este gen ” și nu din picături este format oceanul?”
Ei bine,eu vreau să fiu una din acele picături…

3 gânduri despre &8222;O mini-avalanșă de gânduri&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s