Ieri a plouat groaznic la mine în oraş,sau mai bine spus duminică pentru că’i deja trecut de 12 X_X aşa că am avut o pana de curent ce a durat „doar” 3 ore…fără calculator,fără televizor (nu că m’aş şi uita,dar nu asta contează) şi m’am gândit că aş putea să încerc să termin o carte ce am începu’o înainte să se termine şcoala… m’am simţit ca un schior ce pune piciorul pe schiuri după câţiva ani,sau ca la reîntalnirea cu un vechi prieten din copilarie. A fost placut să intru din nou într’o carte şi să mă detaşez de lumea în care trăiesc,însa am sesizat o schimbare a propriei persoane şi nu sunt sigură cât de mult mă diferenţiază cine sunt acum de cine eram cândva,sau dacă schimbare asta e buna sau rea… în mod normal aş fi plâns când personajul feminin moare,însă acum era doar o parere de rău…e ca şi cum le’aş fi interzis lacrimilor să mai curgă,sau inimii să mai simtă! Cartea se numeşte One Day şi este scrisă de David Nicholls 🙂
O recomand toturor amatorilor de romantism,sau celor care n’au răbdarea necesară,le recomand filmul 😀
(şi da,eu sunt în poză 😛)
Dacă telefonul meu continuă să sune,mai luam pauze şi când m’am uitat pe geam ce credeţi? o albină(sper sa nu fi incurcat borcanele şi să fie viespe X_X) se ancorase de sita de la geam ;))
Ea este „individa” ;)) Sunt conştientă că săraca încerca să nu fie luată de vânt şi că eu ca nesimţita transformasem lupta ei de supravieţuire într’un photoshooting (da’,nu e singura poză) dar plictiseala făcea jocurile în acel moment :”>
Gânduri scrise 
poti rezuma cartea in cateva randuri? poate o sa ma hotarasc sa o citesc candva in vacanta asta:)
Personajele sunt Emma şi Dexter,ei se intalnesc în noaptea de dupa absolvirea universităţii,noapte pe care o petrec împreună,la fel şi ziua următoare,ziua de 15 iulie,după care se decid să rămână doar prieteni din cauza faptului că ea era tipul persoanei retrase iar el tocmai opusul.
Timp de 16 ani prietenia acestora trece prin nenumărate încercari,printr’o perioada în care nu’şi mai vorbesc,însă nu trece o zi în care să nu se gândească unul la celalalt,deşi veţile li se schimbă considerabil în perioada asta.
După cum e de aşteptat,ajung împreuna însp finalul nu urmează tiparul poveştilor de dragoste pentru că ea moare…:|
Ce e chiar frumos la cartea asta e că oricât ai citi ai impresia că încă mai ai multe de descoperit despre personaje,autorul „te bagă în ceaţă” doar ca apoi să te „lumineze” şi să te uimească 🙂
interesan, sper ca dupa ce citesc lecturile suplimentar epentru clasa a11a si cateva carti pe care mi-am propus inca din timpul scolii sa mai am timp si de ea caci pare interesanta. Apropo daca iti plac cartile de draoste ai putea sa citesti „Promisiunea” si „Love story”, cea din urma avand tot un final tragic, insa fiind si foarte scurta, in cateva ore(cred ca 2-3) e gata
Ms,o să le caut şi după ce termin şi eu cu lectura pentru clasa a 12a o să le citesc,pentru că am nevoie să’mi reintru în ritm,deşi sper să am timp că se anunţă o vara aglomerată X_X
Şi dacă ai nevoie de ceva la română,sau alte materii ce ţin de profilul uman să nu eziţi să’mi ceri ajutorul (pastrez toate caietele ;)) )
Iar dacă n’ai citit carţile din seria Twilight,ţi le recomand,la fel şi The host,tot de Stephanie Mayer,insa nu e cu vampiri 🙂
si eu le pastrez;)), dar eu sunt la real, poate o sa iti cer ajutorul la engleza odata ca stau cam prost si ziceam ca o sa invat, dar n-am timp si cu cititul, comenariile, biologia si chimia;))
aaa si multumesc pentru ca vrei sa ma ajuti ^_^
n’ai pentru ce 😀
scuze ca intervin asa brusc… nu sunt genul sa incep eu o discutie… cu atat mai putin cu cat ar trebui sa discut cu o persoana straina… sa revenim… cartea suna promitator… cu atat mai mult cu cat am trait asa ceva… mai putin partea de final x_X (si nici nu as vrea s-o traiesc)… eu si ea… doar un an de cand ne cunoasteam… si deodata dorinta mea de schimbare si de a incerca sa trec singur peste toate m-am facut sa ma port urat cu ea si ne-am certat… au fost cele mai grele zile din viata mea… si cel mai greu moment a fost cand am salutat-o si nu mi-a raspuns… am simtit cum tot universul meu se prabuseste… apoi ea a facut primul pas… si incet incet ne-am revenit… de atunci au trecut inca 10 luni si am mai avut parte de momente neplacute… dar impreuna am trecut peste toate… caci o prietenie nu e prietenie pana nu reuseste sa treaca si peste momentele grele…
scuze inca o data ca am intervenit…
E okay…sincer,îmi e atât de drag când văd că pot stârnii discuţii încât n’am cum să mă supăr şi în plus îmi place să discut despre orice 🙂
Scuze dar n’am înteles…sunteţi împreuna?(asta a fost prima impresie) Sau doar amici? ~zic să întreb înainte să fac vreo gafă~
da.. .suntem impreuna… fix peste o saptamana facem 4 luni… pentru mine a foct putin mai greu… caci eu am incercat sa gasesc dragoste pe unde puteam si eu… si apoi am intalnit-o pe ea… si din clipa aia a devenit o parte din mine… stia orice faceam… ii spuneam absolut tot… si dupa un an jumate s-a intamplat pur si simplu… nu a fost nmk programat… cand mi-am dat seama ca o iubesc si ca ea poate sa-mi ofere ceea ce aveam nevoie(iubire), atunci am facut eu primul pas… nu regret nimic din ceea ce am facut inainte… pentru ca asta m-a ajutat ca intr-un final sa realizez cat o iubesc…
E fumos dacă stai să te gandeşti,numai că exact ce’i spuneam altcuiva în alte comentarii de la altă postare…totul constă în a nu regreta trecerea de la prietenie la iubire pentru că,o data făcut acest pas,nu mai poţi reveni la stadiul de amici…însă este foarte bine că aţi ajuns să vă cunoaşteţi înainte,ăsta e din start un plus în relaţia voastră.
E de apreciat că deşi erai o persoană care se interioriza,cu ea ai reuşit să fi altfel pentru că cel puţin i’ai demonstrat ei că nu’i ca ceilalţi pentru tine. Felicitări pentru lipsa de regrete,ele nu au ce căuta într’o relaţie,nici măcar după ce ea se sfârşeşte 🙂
„La multe luni” obişnuiam să le spun prietenilor,la multe luni şi vouă,pentru că deşi nu vă cunosc,mă bucur să ştiu că mai există dragoste şi că pe undeva,cineva ţine de ea şi o apreciază la adevarata valoare!
cum ai zis si tu… niciodata nu e loc de regrete… nici macar atunci cand o relatie se sfarseste… noi speram ca sa ramanem intotdeauna prieteni… fie ca in acelasi timp vom fi iubiti sau vom fi despartiti… asta e dorinta noastra… sper sa nu fie nevoie niciodata sa ne „reobisnuim” sa fim doar prieteni…
si multumim… ma bucur ca relatia noastra place si altora…
O dată ce vă iubiţi,sau în ipoteza că nu veţi mai fi împreună.”v’aţi iubit”.prieteni nu mai puteţi fi,ar fi aiurea să’i povesteşti ei de noua ta iubită sau invers,poate cunoştinţe…
În carte spune personajul masculin,Dexter,că e fericit,o are alături pe femeia pe care o iubeşte,dar şi pe cea mai bună prietenă,e frumos,dar vezi tu,părerile sunt împarţite cu privire la cei mai buni prieteni devenind iubiţi…
noi speram… ce va fi in viitor nimeni nu stie… incercam sa trecem peste toate greutatile care apar… eu sunt mai impulsiv, enervandu-ma foarte repede… dar incerc sa devin mai calm… pentru ca stiu ca o deranjaza… chiar daca nu are legatura cu ea, stiu ca o doare sa ma vada ca sunt nervos mai mereu…
Schimbarea e un lucru bun,numai că trebuie să ai grijă să nu te depărtezi prea tare de persoana care eşti acum…
schimbarea a fost un lucru necesar… nervozitatea mea uneori iesea din limitele imaginabilului… ma enervam si daca mi se marea mie ca o frunza sta aiurea intr-un copac… si dupa mai multe discutii cu ea, am hotarat sa ma schimb… pentru ea, pentru noi…
Am înţeles şi e un lucru bun după cum am zis şi mai sus,dar ok,te calmezi,nu mai eşti aşa impulsiv,apoi va găsi altceva care să nu’i placă şi din iubire,te vei schimba iar…(ştiu ce spun pentru că am trecut prin asta 8-| ) tot ce zic e să ai grijă ca în tot procesul ăsta să nu te pierzi pe TINE!
ea nu mi-a cerut sa ma schimb… am facut-o pentru ca m-a facut sa inteleg ca nu e bn sa ma enervez chiar asa… in viata sunt multe lucruri si mai rele… si daca eu ma enervez dintr-o chestie minora, cand voi ajunge la adevaratele greutati voi ceda…
Da,asta aşa e…dar ţine de tine şi de autocontrol,oarecum mă gândesc la faptul că e ca şi renunţatul la ţigari (deşi nu fumez ;)) ) 😀
m-ai nimerit si cu renuntatul la tigari… viata mea a fost mai complicata… si cand am ajuns sa ne intelegem foarte bine, eu tot eram afectat de esecurile in dragoste… taieturi, tentative de sinucidete… :-j in fine… si atunci, m-a rugat sa-i promit ca nu ma voi sinucide niciodata… si i-am promis asta… iar in ianuarie m-a facut sa inteleg ca nu st bune tigarile… si ca o sa mor… si atunci m-am gandit ca o voi lasa singura daca eu mor… de aceea m-am lasat de fumat…
Dintre toate relaţiile pe care le’am avut,doar în 2 pot spune că am iubit,dar una,singură,serioasă,cea mai lungă (un an jum) m’a secat de orice dorinţă de a mai avea relaţii,de a mai iubi şi mi’a distrus orice putere de a mai avea încredere în cineva,e ca şi cum ceva în interiorul meu s’a stricat,de parcă lipseşte o piesa care nu se mai fabrică…dar nici aşa nu m’am gândit să’mi pun capăt zilelor pentru că după părerea mea,nimeni nu merită atâta efort…deci din punctul ăsta de vedere,nu te supăra,dar nu sunt de acord cu tine…
Eu sunt genul de persoană care are răbdare un timp,îl las în pace pe primul prost,pe al doilea idiot care mă enervează,dar mă enervez pe al 3’lea om care poate face o greşeală mică şi singurul mod de a mă calma e muzica…Linkin Park la maxim şi după câteva melodi sunt calmă. Deci cam asta ti’aş recomanda şi ţie…multă muzicp…nu neapărat rock,nu ştiu ce asculţi tu,dar e un mod de a te calma 🙂
pentru mine nu era un mod de a ma calma… ascultam muzica, incercam sa plang… nu aveam sanse de reusita… si intr-o seara m-am gandit cum ar fi sa ma tai… si am inceput… si mi-am facut o taietura… si inca una… si inca una… si in scurt timp am ajuns sa am peste 200 de taieturi… pe mana stanga… asta a fost o prostie… ca mi-am facut atatea… dar atunci eram fascinat de chestia asta… am vazut ca nu doare… si pur si simplu imi faceam fara sa mai realizez… si apoi cand m-am oprit intr-un final si am vazut ca aveam mana plina de sange, m-am dus, m-am spalat si mi-am tornat o sticla de spirt pe mana… sperand sa se opreasca sangerarea… apoi pentru mine a devenit singura metoda de a ma calma… pur si simplu simteam cum iese toata durerea din mine… cum tot ce e mai rau in sufletul meu iese prin acea mica taietura… cand vedeam ca se formeaza o picatura de sange si se scurge pe mana in jos simteam cum in acea picatura de sange e tot ce imi face rau… si apoi ma simteam mult mai linistit… fiecare om are stilul lui de a se elibera… si mie mi se parea prostesc inainte chestia asta cu taiatul… apoi dupa ce am inceput sa fac asta, nu mi se mai parea o prostie… multa lume judeca atunci cand vede pe cnv ca face asta… dar poate pentru acel cnv, ar fi singura solutie sa se mai elibereze…
Sunt o persoană de o sinceritate groaznică,în general spun ce gândesc,deci uite: ştiu persoane care s’au taiat şi nu am încetat să le spun că e o greşeală oricât de mult timp petreceam în preajma lor,niciodată nu am reuşit să le înteleg dorinţa asta de automultilare,pentru că până la urma asta e! Desigur,nu s’au tăiat de peste 200 de ori,dar totuşi,e un comportament pe care oricât încerc,nu pot să’l înteleg deşi sunt o persoană asertivă,dar nici nu am ceva cu ele,persoanele astea de care vorbesc îmi erau prietene (şi nu,prietenia nu s’a stricat din cauza asta).
Sunt deasemenea o persoană care a suferit enorm,nu numai din iubire,ci din multe,multe alte cauze,dar niciodată nu am lăsat durerea sa fie mai puternică decât mine,mereu am găsit puterea să mă ridic şi să mă prefac fericită,deşi în sufletul meu se întamplau atât de multe lucruri…
Nu critic ceea ce nu înteleg,dar am o curiozitate…acum nu te deranjează acele cicatrici?
nu au ramas cicatrici… pentru ca nu apasam chiar atat de rau pe lama… tot ceea ce faceam era sa dau cu lama pe mana… ca atingeam vene, ca nu atingeam vene… nu stiu… nu ma interesa… era cva la nivel mental… si nici nu ma intereseaza ce a fost… nu caut nici un raspuns… akm stau si imi zic: ce prost eram atunci… nici eu nu pot intelege asta… asa ca nu am pretentia sa inteleaga nimeni…
Ştii…până la urmă,nu contează cine ai fost sau ce ai făcut,contează cine eşti acum…şi din cate mi’ai spus,ea te face sş fi o variantă mai buna a ta… deci felictări din nou 🙂
fiecare are momentele lui de ratacire… important e sa trecem peste ele… fie ca o facem singuri sau ca ne ajuta cineva… 😉
exact 😉