Prieteni

Standard

E trist cum timpul se incăpăţânează să şteargă din ce în ce mai multe nume de pe lista prietenilor,şi incă nu sunt sigură dacă ar trebui să folosesc ghilimelele sau nu…îmi vine în minte fraza aceea care spunea că timpul nu ne face sa pierdem prietenii ci doar ne arată adevărata lor “prietenie”

E  ciudat să te gândeşti că trec ani peste o prietenie şi totuşi,la final are tendinţa de a te surprinde,şi evident nu intr’un mod prea plăcut,e aiurea să te gândeşti că acel copil alături de care făceai turte din nămol şi alături de care toate cârpele,cu ajutorul unei papiote de aţă se transformau în hainele păpuşilor,devine deodată o persoană de nerecunoscut,o persoană de care ajungi si tu,prietena ei cea mai bună de altă dată,să te minunezi. De multe ori mă consloez singură spunându’mi că asta e,lumea se schimbă şi apoi încep să fac o retrospectivă în anii trecuţi încercând să văd dacă observ în comportamentul meu vreo schimbare (înafara maturizării),încep să’mi întreb prietenii ramaşi dacă o găsesc,căci încercările mele esuează de fiecare dată şi…ciudat😐 şi ale lor…Imagine

12 gânduri despre &8222;Prieteni&8221;

  1. Prietenii vin si pleaca in voia lumii, nu pot sa spun ca din lipsa lor inca nu-i mai am in suflet. Ca si tine imi amintesc unele episoade din copilarie sau momente petrecute impreuna, clipe de neuitat, iar acum..ei bine nimic. Trecem unul pe langa altul, ne sfortam sa scoatem din noi un salut fara de sens, caci intentia nu este nici de a te bucura de acel salut atat de plin de viata ,de energie, nici de a incepe o conversatie, nici atat caci timpul trecut pare sa se fi asezat ca o patura de praf asupra amintirilor, asupra acelor zile, luni sau ani in care desi vorbeai mereu cu el/ea tot timpul gaseai atatea subiecte care te tineau in priza. Vina? Nu stiu daca e vina a mea sau a ei/lui, sau poate a amandurora, sau a niciuneia, poate doar a timpului, poate maturizarea a schimbat in noi tocmai acea parte care ne tinea legata de o persoana anume si care nu era observata nici de noi, dar nici de altii, dar care acum isi face simtita lipsa. Timpul este ireversibil si ceea ce s-a intamplat deja la fel. Nu te gandi la ceea ce nu mai e cu tristete, pastreaza ca o amintire, o amintire care sa-ti aduca fericire si sa lumineze imaginea copilariei, insa sa nu traiesti in trecut, pastreaza in suflet ce a fost si traieste ce se intampla acum, bucura-te alaturi de prietenii ce au mai ramas si de cei noi

    • Ştii…într’un an voi pleca la facultate şi atunci voi putea spune cu adevărat că timpul este vinovat pentru pierderea unui prieten…distanţa sau pur şi simplu viaţa agitată a fiecăruia…însa nu acum,nu acum când ştiu că mai mult de 2 blocuri nu ne despart şi că vina o au ei…
      E frustrant cănd mă gandesc că acum câteva luni susţineam tare şi clar că prietenii mei sunt genul de prieteni pe care îi voi avea toata viaţa…în naivitatea mea chiar credeam că o astfel de prietenie nu are final şi că acel concept idiot de BBF e ceva pe bune,ajunsesem să mă contrazic cu o profesoară pe tema asta…(acum totul mi se pare atât de prostesc…) Dar nu trăiesc în trecut,am alţi prieteni care îmi sunt alături şi o putere interioară care mă face orice ar fi să continui…să nu renunţ.
      Mă gandesc că e o fază a maturizării,prin care au trecut toţi la rândul lor şi toată dezamăgirea asta o iau ca pe o lecţie…🙂

  2. Sper ca prietnii pe care ii ai laturi sa iti fie aproape si in viitor🙂. Chiar daca unii uita parca de noi sunt si persoane diferite, oameni pe care ne putem baza acum ca si altadata, sau o vom putea face si in viitor. Recunosc nu sunt foarte multe persoane care sunt prieteni adevarati, dar sunt si atunci cand ii vom gasi vom avea parte de ei toata viata(ca un exemplu: mama mea si cu prietena ei cea mai buna din timpul liceului vorbesc si acum, in fiecare saptamana, chiar daca timpul a trecut, chiar daca fiecare era famillia ei si locuri de munca diferite). Acel concept „idiot de BFF”dupa cum spui tu nu este chiar o prostie, doar ca nu alaturi de toate persoanele poate fi real, dar cu siguranta alturi de altele da

  3. Da,ai dreptate…şi mami are o asemenea prietenă😀
    Dar şi eu sper să nu fiu iar dezamăgită de persoanele din jurul meu,pentru că eu mereu am pus cel mai mare accent pe prieteni,nu pe o relaţie şi mai mult am de suferit din pierderea unui prieten decât a unui iubit ;))

  4. Nu pot spune ca am pierdut prieteni, de mica am fost neincrezatoare in lume si eram destul de analtica, trageam concluzii si le tineam pentru mine, iar cand inevitabilul se intampla nu eram dezamagita, ranita da caci inca speram, dar dezamagita nu. Am decat doi prieteni, dintre care unul este si iubitul meu(si inainte de a fi impreuna a fost un an jumate de prietenie:) ) si nu cred ca vreunu din ei o sa ma dezamageasca vreodata. Oricum dragostea si prietenia sunt sentimente foarte asemanatoare, distanta dintre ele fiind una foarte mica si amandoua sentimentele aduc cu ele atat cele mai mari bucurii ale vietii, dar si cel mai dureroase momente, trimitandu-te cand in rai, cand in rai

  5. La mine asta a fost problema,am acordat incredere cui n’a trebuit şi n’a fost cea mai inspirată idee,dar a fost o lectie.
    Cât despre iubitul tau…dacă spui că înainte eraţi prieteni,sper să nu ajungeţi la concluzia că aţi stricat prietenia pentru că 2 amici pot deveni iubiţi,însă 2 iubiţi nu pot niciodată deveni amici la loc şi deasemenea sper să nu te dezamăgească niciodată pentru că atunci increderea pe care o ai acum,aia putina şi imparita în portii mici va fi zguduită din temeli şi va fi foarte greu să o reconstruieşti… Îti spun asta pentru că era un timp în care şi eu eram atât de increzătoare în iubitul şi in „prietena mea cea mai bună” încât nimeni n’ar fi putut să mă facă să’mi schimb părerea. Şi desigur,tu acum vei gândi că ce stiu eu? eu nu’l cunosc pe iubitul tău,nu o stiu pe prietena ta şi imi dau cu părerea…Dar ia’o ca pe un sfat…e o lovitură puternică dezamăgirea,şi ţi’o spune cineva care a fost lovită de prea multe ori,numai că prietenii pe care ii mai am au fost acolo să mă ridice şi nu prea sunt familiarizată cu singurătatea… Acum…mai în glumă,mai în serios obişnuiesc să spun că ceva la mansarda mi s’a dereglat şi spun asta pentru că acum îmi este imposibil să mai am încredere în persoanele noi apărute in viaţa mea.
    Dar tu bucură’te cât poţi de perioada asta pentru că nimic nu se compară cu sentimentele ce te încearca atunci când iubeşti şi profită din plin de orice iţi ofera viaţa pentru că timpul nu se întoarce şi viaţa e prea scurtă pentru regrete🙂

  6. Sper sa nu imi tradeze increderea, niciunu din ei, am alaturi de ei(da, amandoi sunt baieti) un oarecare trecut in spate, stiu ca timpul nu poate fi dat inapoi, si ca nu ar avea rost sa regret ceva, ce a fost, a fost si viata merge inainte:), oamenii care m-au dezamagit, ca sa zic asa, nu au facut decat sa ma faca mai puternica si sa fiu pregatita pentru ceea ce a fost si pentru ce va urma

    • Dacă „prietena” ta cea mai buna este un EL este din start mai bine;prietenia cu un băiat este mult mai sănătoasă decât prietenia cu o fată…parerea mea…însă sunt şi anumite dezavantaje ;))

  7. Sunt fel şi fel de fete…eu sunt genul de persoană în care îţi poţi încredinţa cu uşurinţă secretele şi prietenele rămase la fel,de aceea tind să cred că mai există „specimene” ca noi ;))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s